Jeremiah 4

1„Dacă te vei întoarce, Israel“,
zice Domnul,
„dacă te vei întoarce la Mine,
dacă vei îndepărta spurcăciunile tale dinaintea Mea
și nu vei mai rătăci,
2dacă vei jura: «Viu este Domnul!»,
făcând lucrul acesta cu credincioșie,
cu judecată și cu dreptate,
atunci națiunile vor fi binecuvântate în El
și se vor lăuda cu El.
3Căci așa vorbește Domnul, bărbaților din Iuda și din Ierusalim:

«Desțeleniți-vă un teren nou
și nu semănați între spini!
4Tăiați-vă împrejur pentru Domnul,
circumcideți-vă inimile,
bărbați ai lui Iuda și locuitori ai Ierusalimului,
ca nu cumva să izbucnească furia Mea ca un foc
și să ardă, fără să mai poată fi stinsă,
din cauza răutății faptelor voastre.

Invazie din nord

5Anunțați în Iuda, vestiți în Ierusalim și spuneți:
‘Sunați din trâmbiță în țară!’.
Strigați în gura mare și ziceți:
‘Strângeți-vă și să mergem în cetățile fortificate!’.
6Înălțați un steag îndreptat spre Sion!
Fugiți și nu vă opriți!
Căci Eu aduc, din nord, nenorocirea
și un mare prăpăd!»“.

7Leul a ieșit din tufișul său
și cel ce distruge națiunile a pornit la drum.
El a ieșit din locul său
ca să prefacă țara într-un deșert.
Cetățile tale vor zăcea în ruină,
fără niciun locuitor.
8De aceea, înfășurați-vă mijlocul cu pânză de sac,
jeliți și gemeți,
căci mânia Domnului
nu s-a îndepărtat de la noi.

9„În ziua aceea“, zice Domnul,
„regele și conducătorii își vor pierde curajul,
preoții vor fi îngroziți
și profeții vor rămâne înmărmuriți“.
10Eu am zis:

‒ O, Stăpâne Doamne! Într-adevăr ai înșelat poporul acesta și Ierusalimul când ai zis: „Veți avea pace!“. Iată că sabia este la gâtul lor!

11‒ În vremea aceea se va zice poporului acestuia și Ierusalimului că un vânt arzător suflă din înălțimile golașe ale deșertului pe drumul fiicei poporului Meu, nu ca să vânture, nici ca să curățească. 12Totuși, un vânt și mai puternic va veni de la Mine. Acum însă Îmi voi rosti judecățile împotriva lor.

13Iată, nimicitorul înaintează ca norii,
carele lui sunt ca o vijelie,
iar caii lui sunt mai rapizi decât vulturii.
Vai de noi, căci vom fi distruși!
14Curățește-ți inima de rău, Ierusalime, ca să fii salvat!
Până când vei păstra gânduri nelegiuite în inima ta?
15Căci o voce strigă din Dan
și anunță nenorocirea din muntele lui Efraim.
16„Aduceți aminte națiunilor lucrul acesta!
Iată, vestiți în Ierusalim
că niște asediatori vin dintr-o țară îndepărtată
și își ridică glasurile împotriva cetăților lui Iuda.
17Ca paznicii unui teren, așa înconjoară ei Ierusalimul,
căci s-a răzvrătit împotriva Mea“,
zice Domnul.
18„Căile și faptele tale
au adus acestea asupra ta.
Aceasta este pedeapsa pentru răutatea ta.
Ce amară este
și cum te pătrunde până în inimă!“

19Măruntaiele mele! Măruntaiele mele!
Mă zvârcolesc de durere!
Ah, zidurile inimii mele!
Cum îmi zvâcnește inima!
Nu pot rămâne tăcut!
Sufletul meu a auzit sunetul trâmbiței
și strigătul de război.
20Se vestește dărâmare după dărâmare,
căci toată țara este devastată.
Corturile îmi sunt dărâmate deodată,
iar acoperișul într-o clipă.
21Până când voi vedea steagul
și voi auzi sunetul trâmbiței?

22„Cei din poporul Meu sunt nebuni;
ei nu Mă cunosc.
Sunt niște copii fără minte,
lipsiți de discernământ.
Sunt pricepuți să facă răul;
nu știu să facă binele“.

23Mă uit la pământ
și iată că este pustiu și gol.
Mă uit la ceruri
și iată că lumina lor nu mai este.
24Mă uit la munți
și iată că ei se cutremură,
iar toate dealurile se clatină.
25Mă uit și iată că nu mai este niciun om
și toate păsările cerului au fugit.
26Mă uit și iată că livada este un pustiu,
iar toate cetățile ei sunt dărâmate
înaintea Domnului și înaintea mâniei Lui.
27Căci așa vorbește Domnul:

„Toată țara va fi pustiită,
însă n-o voi distruge complet.
28Din cauza aceasta pământul va boci,
iar cerurile de sus se vor întuneca.
Eu am vorbit și am plănuit aceasta!
Nu-Mi pare rău și nici nu Mă voi răzgândi!“.

29La vuietul călăreților și la strigătul arcașilor,
toți cei din cetăți o iau la fugă,
se ascund în păduri
și se urcă pe stânci.
Toate cetățile sunt părăsite
și nimeni nu mai locuiește în ele.

30Iar tu, cea pustiită, ce vei face?
Te vei îmbrăca în haine stacojii, ▼

▼Aluzie la îmbrăcămintea prostituatelor.

te vei împodobi cu giuvaiere de aur
și îți vei machia ochii cu antimoniu?
Degeaba te vei înfrumuseța!
Iubiții tăi te disprețuiesc
și vor să-ți ia viața.

31Căci aud niște strigăte ca ale unei femei în chinurile nașterii,
strigăte ale unei femei care naște pentru prima oară.
Este glasul fiicei Sionului, care răsuflă greu
și își întinde mâinile, zicând:
„Vai de mine! Căci mi-e sufletul epuizat
din cauza ucigașilor!“.